Dacă ne
amintim ce s-a întâmplat în Romania înaintea celui de-al Doilea Război Mondial,
găsim paralelisme îngrijorătoare cu evenimentele de astăzi. În anii aceia de
redresare economică, după marea criză, clasa politică românească s-a aflat
într-un moment de disoluție ireversibilă. Corupția a atins cote alarmante și
niciunul dintre partidele tradiționale nu mai reușeau să atragă atenția
electoratului scârbit. Realizarea
unei majorități guvernamentale a devenit problematică și s-au creat condiții
favorabile afirmării extremismului. Nu trebuie să uitam dictatura regală,
expansiunea meteorică a extremismului legionar și apariția condițiilor pentru înfiriparea extremismului de
stânga. Urmează valul de asasinate, parțial
justificate de corupția politicienilor și
reacția la fel de sângeroasă a statului. Totul a culminat cu dictatura lui
Antonescu, singura soluție în contextul declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. După 1944 au urmat 45 de ani de dictatură comunistă, întreruptă de
o revenire lentă și defectuoasă la democrație. După 25 de ani, corupția a ajuns
la un nivel poate mai periculos decât cel din perioada interbelică, iar eforturile DNA din ultimii ani nu par să reușească reeducarea clasei
politice. În contextul unor eventuale erori pe care le-ar comite procurorii,
politicienii de top fac eforturi disperate să atenueze fenomenul justițiar. În România nu se concepe pluripartidismul fară
tentația unei guvernări care să producă o imbogățire rapidă. Dacă nu sunt
oportunități pentru realizarea unor venituri foarte mari, nu mai are rost sa
faci politică. Chiar dacă mai există speranța că președintele Iohannis va reuși să însănătoșească societatea,
așteptările electoratului se vor epuiza destul de repede. Nici puterea și nici
opoziția nu ne lasă să credem că cineva dorește cu adevărat să reformeze partidele.
Toată lumea face figurație, iar acolo unde opoziția a preluat controlul în
teritoriu, nu remarcăm nicio schimbare. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Dacă
acest sabotaj subtil dar concertat va continua, epurările făcute de DNA nu vor
schimba calitatea partidelor. Iohannis a fost doar un vehicul pentru o parte din
aceeași clasă politică coruptă, folosit pentru a se mai ajunge inca o dată la
putere. Toate partidele românești trec în această perioadă printr-o criză acută
de lideri. Niciunul dintre politicieni nu reușește să atingă o cotă de
încredere importantă. Nu are cine să impună reforma, iar în situația în care
s-ar face totuși ceva, partidele ar trebui cel puțin “decimate” pentru a deveni cât de cât credibile.
Este greu de apreciat în acest moment câți politicieni de la vârf vor reuși să rămână curați. Poate că numai cei
care au folosit metode mult mai sofisticate de fraudare vor reuși să păcălească
DNA. Toată lumea știe că încrederea în Parlament și în politicieni a ajuns la
cote extrem de scăzute. Succesele obținute de DNA au demonstrat populației că, ceea ce se bănuia, a devenit realitate și nu este exclus ca, în anumite
circumstanțe favorabile, să avem politicieni care să fie protejați de furia mulțimii. Nemulțumirea populației este
amplificată și de decalajul tot mai insuportabil dintre venituri și costurile vieții.
Dar inconștiența și lăcomia iubiților noștri conducători este fără margini. În
aceste condiții este foarte posibil ca în următoarea perioadă o fortă politică
extremistă cu un lider carismatic să
atragă atenția electoratului. Dacă lupta împotriva corupției, prin răstrângerea
libertăților democratice și pedepse foarte aspre, va fi asortată cu promisiuni
de creștere a veniturilor majorității sărace, concomitent cu impozitarea suplimentară a celor
bogați, succesul este garantat. Asa ceva s-a întamplat și în alte țări cu
vechime mai mare în UE. De aici până la desființarea sau transformarea Parlamentului
corupt și incompetent într-o adunare populară simbolică, nu mai este decât un
pas. Din cauza celor care își bat joc de democrație este foarte posibil să ne
trezim din nou într-o dictatură “luminată”, mai ales acum când
situația internațională tensionată impune o guvernare mai decisă. Faptul că președintele Iohannis are o bună vizibilitate internațională și o popularitate
crescută, nu trebuie să ne liniștească. Este posibil ca UE să prefere în locul
unei democrații nefuncționale din cauza coruptiei o formă de dictatură mascată. Din fericire, atât susținătorii
oficiali ai președintelui, cât și adversarii, nu dau semne că ar fi înțeles gravitatea
situației. Nimeni nu a declanșat reformarea radicală a partidelor. Este posibil
ca Iohannis să rămână izolat la Cotroceni, fără susținători competenți, tot mai
departe de electorat, iar extremismul abia așteaptă ca electoratul să ajungă la
capătul răbdării. Cu o clasă politică dominată de incompetență și hoție,
dictatura este mult mai aproape decât ne închipuim.
foarte interesant articolul!
RăspundețiȘtergere